6 mai 2010

O seara la teatru – Revizorul

0589_710fd

Ieri pe la ora 2 dupa-amiaza primesc un telefon, “Am luat bilete la teatru pe diseara. Da nu am vrut pe diseara ca pe sambata, dar nu am observat. Mergem?”, cum sa o refuz eu pe iubita mea. Asa ca am acceptat mai ales ca imi era dor sa ma duc la teatru. Ovidiu Crisan in rolul principal, l-am mai vazut in Sluga la doi stapani, atunci a fost la inaltime.

Eram incantat, chiar daca iubitei mele ii parea rau ca a ales biletele de azi si nu de sambata. Imi era un dor nebun de teatru de actori de atmosfera de acolo, in plus nu am fost niciodata la o premiera. In fine, cu toate asteptarile, fac un drum la teatru imediat ce ies de la servici. Eram la 50 de metri de teatru cand incepe o ploaie. Ne ascundem la Victoria nu cumva sa ne ude de tot. De acolo puteam vedea afisul care il reprezenta pe Ovidiu Crisan cu pistolul la tampla si parca la capatul puterilor. Suna promitator.

Intram in teatru in sala mare lumina multa si la fel de multi oameni, “mica burghezie Clujeana merge la teatru”, o serie de invitati veniti si costumati adecvat locului. Sala mare a teatrului la fel de impozanta ca intodeauna. Multi murmuri in jur, aglomeratie mare. Cautam in audienta cativa cunoscuti. Pe scena doi actori asteapta trenul din Sankt Petersburg. Se aude dongul de “asezati-va la locurile voaste odata ca actori s-ar duce si ei acasa” , dupa care un anunt sec “va rugam sa va inchideti telefoanele”. Toata lumea este prezenta in sala. Actorii intra in scena oferindu-ne un pupic.

Piesa semana foarte mult cu “Sluga la doi stapani”, regizorul fiind aceasi Mona Marian, si in rolul slugii Ovidiu Crisan. Si totusi parca prima piesa mi-a placut un pic mai mult. Nu stiu daca Gogol a vrut un asemenea haos pe scena aici, raman putin sceptic. O chestie care probabil rar o vezi intr-o piesa de teatru este motivul “Avarului” foarte bine reprezentat prin burtile mari pe care le purtau locuitorii orasului. Nu va mai povestesc din piesa pentru ca, dupa parerea mea, vreti si voi sa o vedeti. Eu zic ca merita, doar am ras si m-am speriat si am ras iarasi.

Vizionare placuta