29 martie 2010

No servus_Cluj

Asa a inceput primul concert cu 1 euro din Cluj-Napoca. In rolul principal Pasarea Colibri in formula Mircea Vintilă, Marius Baţu, Mircea Baniciu şi Vladi Cnejevici. A inceput un recital al pieselor din ‘90, dar si unele piese care nu le-am auzit.
A fost minunat, unele piese mi-au ajuns la inima, mi-au facut emotii. O parte din melodiile care le cunosteam le-am fredonat pana am ragusit. La atmosfera a participat si iubita mea fara de care nu ma puteam simti asa bine. Chiar daca am stat in fund pe scaun tot concertu (am refuzat sa intru in multime datorita problemelor care le am la spate) energia multimii a fost transmisa pana in tribune.
Au fost cateva momente amuzante prin prisma autocolantelor cu REZERVAT care erau la meciurile sportive mai multi spectatori ocolind acele locuri.
Evenimentul a fost unul reusit si servus_cluj a reusit sa “downloadeze” o comunitate si sa isi lanseze primul numar care spre surprinderea mea nu continea tone de reclame, sper sa fie pastrat la fel.
Asteptam nerabdatori urmatoarele evenimente servus_cluj.

19 martie 2010

Ce ne pasa noua?

Poate ca postu nu are legatura cu titlu, dar whatever. Stau si ma gandesc pentru ce muncim? E o trasatura a noastra sa muncim sa facem bani si sa mergem mai departe. Oare daca nu am munci nu am putea traii?

Stau si ma uit la colegi fiecare cu pasiunea lui, pentru fotbal, pentru muzica, pentru gadgeturi, pentru masini puternice. Oarea a mea care este? Care este pasiunea mea? Este o intrebarea care mi-o pun in ultima vreme. Recunosc ca tanar fiind imi placea fotbalul, si acuma ma mai duc la meciuri dar parca si-a pierdut din farmec. Ma duceam sa joc basket, dar nici asta nu mai fac. Si inotul mi se pare asa o mare plictiseala. Oare m-am plictisit de viata asta? Oare am nevoie de un pescuit sa ma treazeasca de cap.

Imi placea sa ma duc la concerte in facultate. Ma duceam faceam pogo ma distram, ma extenuam, urlam de raguseam, parca nici asta nu mai imi place. Care este pasiunea care sa ma faca sa fiu emotionat din nou. Totul mi se pare asa plictisitor.

15 martie 2010

Vremea isi bate joc de noi

Deci nu se poate asa ceva in 15 martie 2010 sa ninga si sa viscoleasca in halu asta. Vreau sa instaurez o greva pe data de 16 martie 2010 in piata Uniri din Cluj-Napoca impotriva starii proaste a vremii. Nu stiu cine e vinovat, sau vinovatii, dar eu vreau sa protestez impotriva iernii. Vreau sa plece ca m-am saturat sa ma imbrac gros. M-am saturat de raceli, m-am saturat de bocanci, m-am saturat de zapada. Vreau ghiocei, lacramioare, branduse si lalele. Singurele vinovate binenteles cu mici exceptii sunt fetele care nu au purtat martisoarele daruite de baieti. Nu conteaza ca ai primit unul, doua, trei toate trebuie purtate sa vestim primavara.

Oricum am vazut ca la moda sunt protestele orice are fi sa protestam. Mai mult pentru a protesta ai nevoie de acord, totusi de ce sa am nevoie de acord sa protestez? Cica sa nu fie ilegal. Bun deci aia se uita la noi cum protestam, ne zambesc, si cand nu mai au chef de noi ne ridica autorizatia de protest. WTF??? Astia pe bune isi bat joc de noi mai mult decat vremea. E timpul pentru proteste de strada, dar sa se mai incalzeasca un pic.

In continuare, cum poti sa protestezi impotriva unei zii nationale a unei alte tarii. Si oare oamenii care au aprobat acest protest nu se gandesc totusi ca relatiile cu acel stat se vor deteriora? Suntem condusi de niste imbecili si trebuie sa ii suportam.

3 martie 2010

Germania – Argentina

A trecut ceva vreme de la meci, dar impresia de profesionalism german a ramas. De putine ori am vazut un oras construit profesionist. Si cand zic profesionism ma gandesc la modul in care a fost gandit. Sa zicem ca am circulat atat pe jos cat si cu masina, niciodata nu am patit sa ramanem impotmoliti in trafic. Munchen-ul este un oras frumos totusi nu se poate compara cu alte orase turistice ca si Viena, Atena din cauza putinelor obiective. Totusi mergand pentru meci am hotarat sa vedem putin si din oras. Obiective majore ale orasului sunt parcul olimpic construit pentru olimpiada din 1974, un parc olimpic pe ale carui lacuri dainuie gaste salbatice si lebede. E impresionant ca un design folosit in 1974 sa fie foarte greu de depasit in zilele noastre. Stadionul olimpic este inca de actualitate, are un design impunator care se mentine modern si dupa 36 de ani.

In Marienplatz ploua ambundent, dar nu suficient pentru a stopa aparitia catorva suporterii ai campionilor olimpici. Astfel am ajuns in Munchen chiar in ziua in care Olimpici Germaniei de la Vacouver isi faceau aparitia si erau prezentati publicului. Germania este o tara dornica de performanta. Probabil au toate atuurile marii performante din pricina mentalitatii pe care o au. Eu sunt neamt nimeni nu e mai bun ca mine, cam asta e mentalitatea dominanta. Idea principala este ca avem multe de invatat de la acest popor.

Modernitatea acestui oras permite cetatenilor sa faca performanta sportiva si tehnica. Ma refer la tehnica gandidu-ma la BMW. Are un showroom imens si un muzeu pe masura. E bine organizat, si totul e aranjat cronologic. Apar doua sali cu masini din seria 7 si din seria M de la primu pana la ultimul model. Exista chiar o sala de documentare cu proiectoare si touch screen, ce mi-a placut cel mai mult in spatele salii de prezentare a seriei M erau motoarele si fiecare motor avea castile propri unde puteai sa il auzi turat. Dintre toate modele mi-a placut cel din Le mans series.

O masinuta pe cinste, dar si dupa vizitarea orasului nu am pierdut vremea prin el am stat la o portie de carnati traditionali si o bere germana nefiltrata.

In orice caz orice faceam nu putea egala nerabdarea de care dadeam dovada in asteptarea meciului de pe Allianz Arena. Am mers la stadion din plina zi sa vedem cum ne putem descurca cu parcarea, eventualele cumparaturi de la fan corner. Chiar daca cu o zi inainte plouase torential si seara chiar a fost un pic de lapovita in ziua meciului parca si starea vremii era prielnica.

Si stadionul s-a umplut pana la imnurile echipelor.

Cei 65.000 de fani prezenti au facut o atmosfera incendiara. Mi-a placut cel mai mult modul in care isi incurajau echipa. Argentina domina meciul si fani germani au inceput sa aplaude s-a ridicat tot stadionul in picioare si aplaudau. Aceasta incurajare a prins repede echipei findca au recuperat mingea si s-au avantat in atac. Uralele si aplauzele au continuat pana cand nemti au pierdut mingea. Incredibil poti sa incurajezi o echipa fara sa injuri si intr-un mod civilizat. Argentina a dominat 80% din meci si au castigat cu un 1-0 meritat printr-un gol care m-a tinut cu sufletul la gura. Din tribuna se vedea ca mingea nu intra in poarta se pare ca realitatea a fost alta si am sarit in sus de bucurie.

Felicitari celui mai bun antrenor al Argentinei pana acum. Asteptam ca echipa lui Messi sa confirme la campionatul mondial din Africa de Sud. Astfel Maradona va fi castigatorul trofeului din ambele poziti si ca jucator si ca antrenor.

Argentina va salir campeon… argentina va salir campeon.