Casablanca

(postul este scris acum ceva timp, mi-am gasit timp sa il postez doar acum)

Miercuri seara am vazut filmul Casablanca (1942), in regia lui Michael Curtiz, cu Humphrey Bogart si Ingrid Bergman. Inainte sa vad filmul am citit cateva review-uri despre film. Considerat de unii cel mai bun film al secolului XX, cu o nota destul de mare, pe saiturile de specialitate, iti trezeste curiozitatea. Astfel am aflat cateva amanunte interesante.

* In 5 Ianuarie 1942 a fost anuntat Ronald Reagan in distributia filmului. Bine ca nu s-a prostit la cap Warner Brothers si au ales un actor adevarat pentru rolul lui Rick.
* Pianistul din film, Sam, nu era in realitate pianist, ci tobosar (Dooley Wilson), care insa a mimat convingator in timp ce, dupa o perdea, un pianist canta melodia, devenita apoi slagar mondial.
* Max Steiner (compozitorul austro-american de muzica de film si teatru, creatorul a peste 300 de coloane sonore, dintre care, cele mai cunoscute raman soundtrackurile filmelor "Gone With The Wind" si "Casablanca") nu suporta piesa "As time goes by", spunand ca e prea simpla pentru un film de dragoste. Aceasta, era aproape sa fie taiata, daca Ingrid Bergman nu se tundea pentru rolul din urmatorul film ("For Whom the Bell Tolls"), iar scena trebuia refacuta.
* Finalul a fost ales abia dupa 2 luni de filmare, fiindca daca Rick si Ilsa ramaneau impreuna era considerat prea anti-conjugal, daca murea unul din ei era prea dus la extrem si daca murea Victor era prea lipsit de emotie. Au ales totusi un final suficient de bun, sa creeze suspans iar finalul sa fie neasteptat.
* Casablanca a fost filmat pe platourile Warner, in afara de scena de pe aeroport, care s-a filmat pe Aeroportul din L.A. Distributia finala a filmului a numarat 34 de nationalitati, multi erau refugiati din europa in urma razboiului.
* Initial austriacul Paul Henreid a refuzat rolul lui Victor Lazlo, dar dupa intrarea in razboi, SUA a inceput expulzarea multor straini, iar acesta a acceptat rolul, pentru a primi protectia statului american, sau mai bine zis pentru a-si salva viata.
* Filmul a avut 8 nominalizari la Oscar si a castigat 3 premii.
* Acuratetea istorica nu a fost punctul forte al filmului. Scrisorile de trecere, din film, erau semnate de catre Generalul De Gaulle, dar de ce ar semna De Gaulle scrisori ale regimului Vichy? Casablanca nu a fost in realitate o poarta de fuga a imigrantilor. (Oricum s-a constatat in timp ca americanii nu prea pun accent pe acuratetea istorica :-P)
* In 1946 a fost lansat filmul "A Night in Casablanca" produs de Marx Brothers. Warner Brothers i-a actionat in judecata, pe acestia, motivand ca detin drepturile de autor asupra cuvantului Casablanca, iar raspunsul celor de la Marx Brothers a fost, dar despre "frati" ce zicem? Profesional noi am fost frati cu mult inaintea voastra. Evident a fost nefondata cererea Warner.
* Pianul din film a fost cumparat de catre o firma japoneza in 1988 la pretul de $154 000.
* Constructia Rick's Cafe a costat mai mult de jumatate din bugetul intregului film. Aproximativ $ 9200.
* Filmul a crescut in popularitate de-a lungul timpului, pe vremea aceea era doar unul din filmele obisnuite care incepeau sa iasa din studiourile Hollywood.
* Interesant este si faptul ca invadarea orasului marocan de catre armatele germane a avut partea sa de contributie la succesul filmului.

In 1942 dupa invazia nemtilor in Paris, foarte putin se putea anticipa cu privire la urmarile razboiului. Era o perioada in care propaganda luase cote uriase. In Germania exista un minister al propagandei, care se concentra pe informarea maselor intr-o singura directie prin orice metoda de interactiune cu publicul. Trebuia creata ideea ca toate actiunile intreprinse sunt impotriva unui rau, care a ajuns un pericol iminent pentru rasa umana.
Mediile occidentale britanice, franceze si americane nu erau mai prejos si interpretau aceste actiuni in numele lor.

Astfel, lumea filmului era un mijloc de propaganda si manipulare tocmai pentru ca era la inceput si inca nu se cunostea ce putere are.

Intr-un astfel de context alaturi de ororile evidente create de razboi, un film despre dragoste nu prea isi avea locul, chiar daca acesta era facut de catre studiourile americane. Dar filmul in sine, reuseste ceea ce doar un film adevarat poate sa o faca: invaluind privitorul in poveste, creand o legatura puternica cu personajele iar finalul sa fie exact genericul "The End".

Cinema Republica

Friday I went with my lover at movie premier "Book of Eli" it wasn't an extraordinary movie but has one particular part that caught my attention.
When we took our tickets they didn't gave us seats. I wonder why it was a premiere. So when we entered the cinema there wasn't the crowd I expected, we were 8 persons in a 1000 seats cinema. I couldn't believe that such a great cinema will be ended by Cinema City and Odeon.

But don't forget all of Cluj citizens who have been to the Republica Cinema have at least one memorable thing to remember. What is yours?

The Green Mile

In the year of 1999, The Green Mile was released under the signature of the same director and screenwriter who directed The Shawshank Redemption, namely Frank Darabount. The movie is an adaptation after Stephen King's novel with the same name, with a typically King story and a very consistently high-powered supporting cast. It is a 188 minutes drama, with some strong violent scenes and nonetheless it delivers a Biblical allegory, with stupendous performances from some of America's most beloved. It is not difficult to understand that everything Tom Hanks (Paul Edgecomb in the movie) touches becomes a work of art. In supporting this statement, we can easily think about Saving Private Ryan and Apollo 13. Perhaps, one of the most imposing figures in the whole movie is that of Michael Clark Duncan, a very imposing black man, acting the role of a convict, imprisoned for the brutal rape and murder of two little girls. Even if Duncan never played this kind of roles before (one can remember him better from bouncers and football players roles), in Darabount's film we can discover him able of showing great emotional rage and subtle talent for much deeper roles.