10 mai 2011
10 februarie 2011
Limbajul florilor
Aloe - durere, tristete
Azalee - "ai grija de tine, eu tin la tine": pasiune fragila, simbolul chinez al feminitatii
Busuioc - urari de bine, dragoste
Begonia - aparare
Bujor - rusine, timiditate, sfiala
Camelia (cameea) - noroc (daruita unui barbat), iubire
Cactus - rezistenta, caldura
Crizantema - bucurie, "esti o prietena minunata"
Crizantema rosie - iubire
Crizantema alba - adevar
Crizantema galbena - dragoste marunta
Cyclamen - demisie, ramas bun
Crin - virtute, frumusete, eleganta, ii tine pe nepoftiti departe
Crin portocaliu - ura
Crin salbatic - mandrie
Crin alb - virginitate, puritate, "e o binecuvantare sa fiu cu tine"
Crin galben - fals, neincredere
Floarea Soarelui - loialitate, dorinte
Flori uscate - iubire respinsa
Frezie - inocenta
Garoafa - fidelitate fara sfarsit, dragoste durabila (din partea unei femei)
Garoafa roz - "nu te voi uita niciodata"
Garoafa rosie - capricios, schimbator
Garoafa cu pete - refuz, "imi pare rau ca nu pot fi cu tine"
Garoafa galbena - dispret, desconsiderare
Gardenia - bucurie, dragoste secreta
Gladiola - generozitate
Iris - credinta, intelepciune, soarta
Lalea - faima, renume, "un amant perfect"
Lalea rosie - "crede-ma", declaratie de dragoste
Lalea galbena - dragoste fara speranta
Liliac mov - prima iubire
Flori de mar - noroc, sansa
Margareta - soarta, simplitate
Muscata - alegere, preferinta, prioritate
Magnolia - dulceata, frumusete, dragoste de natura
Menta - sentimente fierbinti, protejare de boala
Narcisa - respect
Nu-ma-uita - dragoste adevarata
Narcisa - stabilitate, egoism, "ramai la fel de dulce"
Orhidee - apreciere a frumusetii
Trandafir - dragoste
Trandafir alb - dragoste eterna, inocenta, secret si liniste
Trandafir roz - "crede-ma"
Trandafir gablen - prietenie, gelozie, "incearca sa-ti pese"
Trandafir rosu si alb - unitate
Trandafir fara tepi - dragoste la prima vedere
Trandafir boboc - tinerete, dragoste inocenta
Trandafir (buchet) - multumiri
Vasc - "saruta-ma", planta sfanta a Indiei
Violeta - incredere, modestie
Violeta albastra - grija, "voi fi
Zambila salbatica (clopotel) - modestie, constanta
Zambila albastra - constanta
Zambila purpurie - "imi pare rau", "iarta-ma"
Zambila rosie sau roz - joaca
Zambila alba - dragalasenie, "ma voi ruga pentru tine"
Zambila galbena - gelozie
27 decembrie 2010
Who's on first?
Am vazut recent o scena, aparuta in filmul "The Naughty Nineties" (1945) - realizata de Abbott and Costello. Inca e foarte amuzanta, e destul de greu de urmarit, chiar daca stii engleza bine, unele sensuri nu le prinzi din prima. Am urmarit de mai multe ori clipul si m-am prapadit de ras. E buna pentru sfarsitul de an. Who's on first?
22 decembrie 2010
Casablanca
(postul este scris acum ceva timp, mi-am gasit timp sa il postez doar acum)
Miercuri seara am vazut filmul Casablanca (1942), in regia lui Michael Curtiz, cu Humphrey Bogart si Ingrid Bergman. Inainte sa vad filmul am citit cateva review-uri despre film. Considerat de unii cel mai bun film al secolului XX, cu o nota destul de mare, pe saiturile de specialitate, iti trezeste curiozitatea. Astfel am aflat cateva amanunte interesante.
* In 5 Ianuarie 1942 a fost anuntat Ronald Reagan in distributia filmului. Bine ca nu s-a prostit la cap Warner Brothers si au ales un actor adevarat pentru rolul lui Rick.
* Pianistul din film, Sam, nu era in realitate pianist, ci tobosar (Dooley Wilson), care insa a mimat convingator in timp ce, dupa o perdea, un pianist canta melodia, devenita apoi slagar mondial.
* Max Steiner (compozitorul austro-american de muzica de film si teatru, creatorul a peste 300 de coloane sonore, dintre care, cele mai cunoscute raman soundtrackurile filmelor "Gone With The Wind" si "Casablanca") nu suporta piesa "As time goes by", spunand ca e prea simpla pentru un film de dragoste. Aceasta, era aproape sa fie taiata, daca Ingrid Bergman nu se tundea pentru rolul din urmatorul film ("For Whom the Bell Tolls"), iar scena trebuia refacuta.
* Finalul a fost ales abia dupa 2 luni de filmare, fiindca daca Rick si Ilsa ramaneau impreuna era considerat prea anti-conjugal, daca murea unul din ei era prea dus la extrem si daca murea Victor era prea lipsit de emotie. Au ales totusi un final suficient de bun, sa creeze suspans iar finalul sa fie neasteptat.
* Casablanca a fost filmat pe platourile Warner, in afara de scena de pe aeroport, care s-a filmat pe Aeroportul din L.A. Distributia finala a filmului a numarat 34 de nationalitati, multi erau refugiati din europa in urma razboiului.
* Initial austriacul Paul Henreid a refuzat rolul lui Victor Lazlo, dar dupa intrarea in razboi, SUA a inceput expulzarea multor straini, iar acesta a acceptat rolul, pentru a primi protectia statului american, sau mai bine zis pentru a-si salva viata.
* Filmul a avut 8 nominalizari la Oscar si a castigat 3 premii.
* Acuratetea istorica nu a fost punctul forte al filmului. Scrisorile de trecere, din film, erau semnate de catre Generalul De Gaulle, dar de ce ar semna De Gaulle scrisori ale regimului Vichy? Casablanca nu a fost in realitate o poarta de fuga a imigrantilor. (Oricum s-a constatat in timp ca americanii nu prea pun accent pe acuratetea istorica :-P)
* In 1946 a fost lansat filmul "A Night in Casablanca" produs de Marx Brothers. Warner Brothers i-a actionat in judecata, pe acestia, motivand ca detin drepturile de autor asupra cuvantului Casablanca, iar raspunsul celor de la Marx Brothers a fost, dar despre "frati" ce zicem? Profesional noi am fost frati cu mult inaintea voastra. Evident a fost nefondata cererea Warner.
* Pianul din film a fost cumparat de catre o firma japoneza in 1988 la pretul de $154 000.
* Constructia Rick's Cafe a costat mai mult de jumatate din bugetul intregului film. Aproximativ $ 9200.
* Filmul a crescut in popularitate de-a lungul timpului, pe vremea aceea era doar unul din filmele obisnuite care incepeau sa iasa din studiourile Hollywood.
* Interesant este si faptul ca invadarea orasului marocan de catre armatele germane a avut partea sa de contributie la succesul filmului.
In 1942 dupa invazia nemtilor in Paris, foarte putin se putea anticipa cu privire la urmarile razboiului. Era o perioada in care propaganda luase cote uriase. In Germania exista un minister al propagandei, care se concentra pe informarea maselor intr-o singura directie prin orice metoda de interactiune cu publicul. Trebuia creata ideea ca toate actiunile intreprinse sunt impotriva unui rau, care a ajuns un pericol iminent pentru rasa umana.
Mediile occidentale britanice, franceze si americane nu erau mai prejos si interpretau aceste actiuni in numele lor.
Astfel, lumea filmului era un mijloc de propaganda si manipulare tocmai pentru ca era la inceput si inca nu se cunostea ce putere are.
Intr-un astfel de context alaturi de ororile evidente create de razboi, un film despre dragoste nu prea isi avea locul, chiar daca acesta era facut de catre studiourile americane. Dar filmul in sine, reuseste ceea ce doar un film adevarat poate sa o faca: invaluind privitorul in poveste, creand o legatura puternica cu personajele iar finalul sa fie exact genericul "The End".
Miercuri seara am vazut filmul Casablanca (1942), in regia lui Michael Curtiz, cu Humphrey Bogart si Ingrid Bergman. Inainte sa vad filmul am citit cateva review-uri despre film. Considerat de unii cel mai bun film al secolului XX, cu o nota destul de mare, pe saiturile de specialitate, iti trezeste curiozitatea. Astfel am aflat cateva amanunte interesante.
* In 5 Ianuarie 1942 a fost anuntat Ronald Reagan in distributia filmului. Bine ca nu s-a prostit la cap Warner Brothers si au ales un actor adevarat pentru rolul lui Rick.
* Pianistul din film, Sam, nu era in realitate pianist, ci tobosar (Dooley Wilson), care insa a mimat convingator in timp ce, dupa o perdea, un pianist canta melodia, devenita apoi slagar mondial.
* Max Steiner (compozitorul austro-american de muzica de film si teatru, creatorul a peste 300 de coloane sonore, dintre care, cele mai cunoscute raman soundtrackurile filmelor "Gone With The Wind" si "Casablanca") nu suporta piesa "As time goes by", spunand ca e prea simpla pentru un film de dragoste. Aceasta, era aproape sa fie taiata, daca Ingrid Bergman nu se tundea pentru rolul din urmatorul film ("For Whom the Bell Tolls"), iar scena trebuia refacuta.
* Finalul a fost ales abia dupa 2 luni de filmare, fiindca daca Rick si Ilsa ramaneau impreuna era considerat prea anti-conjugal, daca murea unul din ei era prea dus la extrem si daca murea Victor era prea lipsit de emotie. Au ales totusi un final suficient de bun, sa creeze suspans iar finalul sa fie neasteptat.
* Casablanca a fost filmat pe platourile Warner, in afara de scena de pe aeroport, care s-a filmat pe Aeroportul din L.A. Distributia finala a filmului a numarat 34 de nationalitati, multi erau refugiati din europa in urma razboiului.
* Initial austriacul Paul Henreid a refuzat rolul lui Victor Lazlo, dar dupa intrarea in razboi, SUA a inceput expulzarea multor straini, iar acesta a acceptat rolul, pentru a primi protectia statului american, sau mai bine zis pentru a-si salva viata.
* Filmul a avut 8 nominalizari la Oscar si a castigat 3 premii.
* Acuratetea istorica nu a fost punctul forte al filmului. Scrisorile de trecere, din film, erau semnate de catre Generalul De Gaulle, dar de ce ar semna De Gaulle scrisori ale regimului Vichy? Casablanca nu a fost in realitate o poarta de fuga a imigrantilor. (Oricum s-a constatat in timp ca americanii nu prea pun accent pe acuratetea istorica :-P)
* In 1946 a fost lansat filmul "A Night in Casablanca" produs de Marx Brothers. Warner Brothers i-a actionat in judecata, pe acestia, motivand ca detin drepturile de autor asupra cuvantului Casablanca, iar raspunsul celor de la Marx Brothers a fost, dar despre "frati" ce zicem? Profesional noi am fost frati cu mult inaintea voastra. Evident a fost nefondata cererea Warner.
* Pianul din film a fost cumparat de catre o firma japoneza in 1988 la pretul de $154 000.
* Constructia Rick's Cafe a costat mai mult de jumatate din bugetul intregului film. Aproximativ $ 9200.
* Filmul a crescut in popularitate de-a lungul timpului, pe vremea aceea era doar unul din filmele obisnuite care incepeau sa iasa din studiourile Hollywood.
* Interesant este si faptul ca invadarea orasului marocan de catre armatele germane a avut partea sa de contributie la succesul filmului.
In 1942 dupa invazia nemtilor in Paris, foarte putin se putea anticipa cu privire la urmarile razboiului. Era o perioada in care propaganda luase cote uriase. In Germania exista un minister al propagandei, care se concentra pe informarea maselor intr-o singura directie prin orice metoda de interactiune cu publicul. Trebuia creata ideea ca toate actiunile intreprinse sunt impotriva unui rau, care a ajuns un pericol iminent pentru rasa umana.
Mediile occidentale britanice, franceze si americane nu erau mai prejos si interpretau aceste actiuni in numele lor.
Astfel, lumea filmului era un mijloc de propaganda si manipulare tocmai pentru ca era la inceput si inca nu se cunostea ce putere are.
Intr-un astfel de context alaturi de ororile evidente create de razboi, un film despre dragoste nu prea isi avea locul, chiar daca acesta era facut de catre studiourile americane. Dar filmul in sine, reuseste ceea ce doar un film adevarat poate sa o faca: invaluind privitorul in poveste, creand o legatura puternica cu personajele iar finalul sa fie exact genericul "The End".
10 octombrie 2010
It's been a while...
As for now... Ladies... and gentleman... take a piece of advice... Take off your pants... and slide down the ice.
O vara destul de agitata si o luna din toamna. Uhh ce frumos a fost. Nu prea am avut timp sa scriu in schimb asta din cauza ca sunt indragostit. Nu imi ocupa tot timpul, dar nu am simtit nevoia sa scriu. Uite ca o sa scriu iarasi si iarasi si iarasi, chiar daca sunt inca indragostit.
Dintre noutatile Clujului... Am stat in vitrina la ceainaria Demmers, ai o priveliste minunata catre libraria univeristatii. E nice acolo. Cat despre vara... ohh si ce vara... Am fost la Roma cu iubita mea. M-am simtit minunat si mai mult, am mancat pizza, ca la ea acasa. O fost un concediu memorabil. Am facut sute de poze cam peste 1000 in orice caz. Nu se compara caldura de acolo cu cea de aici.
A si totusi vorbind de vreme nu vati cam saturat de vremea asta schimbatoare?
O vara destul de agitata si o luna din toamna. Uhh ce frumos a fost. Nu prea am avut timp sa scriu in schimb asta din cauza ca sunt indragostit. Nu imi ocupa tot timpul, dar nu am simtit nevoia sa scriu. Uite ca o sa scriu iarasi si iarasi si iarasi, chiar daca sunt inca indragostit.
Dintre noutatile Clujului... Am stat in vitrina la ceainaria Demmers, ai o priveliste minunata catre libraria univeristatii. E nice acolo. Cat despre vara... ohh si ce vara... Am fost la Roma cu iubita mea. M-am simtit minunat si mai mult, am mancat pizza, ca la ea acasa. O fost un concediu memorabil. Am facut sute de poze cam peste 1000 in orice caz. Nu se compara caldura de acolo cu cea de aici.
A si totusi vorbind de vreme nu vati cam saturat de vremea asta schimbatoare?
15 iunie 2010
1 iunie 2010
20 mai 2010
11 mai 2010
6 mai 2010
O seara la teatru – Revizorul
Ieri pe la ora 2 dupa-amiaza primesc un telefon, “Am luat bilete la teatru pe diseara. Da nu am vrut pe diseara ca pe sambata, dar nu am observat. Mergem?”, cum sa o refuz eu pe iubita mea. Asa ca am acceptat mai ales ca imi era dor sa ma duc la teatru. Ovidiu Crisan in rolul principal, l-am mai vazut in Sluga la doi stapani, atunci a fost la inaltime.
Eram incantat, chiar daca iubitei mele ii parea rau ca a ales biletele de azi si nu de sambata. Imi era un dor nebun de teatru de actori de atmosfera de acolo, in plus nu am fost niciodata la o premiera. In fine, cu toate asteptarile, fac un drum la teatru imediat ce ies de la servici. Eram la 50 de metri de teatru cand incepe o ploaie. Ne ascundem la Victoria nu cumva sa ne ude de tot. De acolo puteam vedea afisul care il reprezenta pe Ovidiu Crisan cu pistolul la tampla si parca la capatul puterilor. Suna promitator.
Intram in teatru in sala mare lumina multa si la fel de multi oameni, “mica burghezie Clujeana merge la teatru”, o serie de invitati veniti si costumati adecvat locului. Sala mare a teatrului la fel de impozanta ca intodeauna. Multi murmuri in jur, aglomeratie mare. Cautam in audienta cativa cunoscuti. Pe scena doi actori asteapta trenul din Sankt Petersburg. Se aude dongul de “asezati-va la locurile voaste odata ca actori s-ar duce si ei acasa” , dupa care un anunt sec “va rugam sa va inchideti telefoanele”. Toata lumea este prezenta in sala. Actorii intra in scena oferindu-ne un pupic.
Piesa semana foarte mult cu “Sluga la doi stapani”, regizorul fiind aceasi Mona Marian, si in rolul slugii Ovidiu Crisan. Si totusi parca prima piesa mi-a placut un pic mai mult. Nu stiu daca Gogol a vrut un asemenea haos pe scena aici, raman putin sceptic. O chestie care probabil rar o vezi intr-o piesa de teatru este motivul “Avarului” foarte bine reprezentat prin burtile mari pe care le purtau locuitorii orasului. Nu va mai povestesc din piesa pentru ca, dupa parerea mea, vreti si voi sa o vedeti. Eu zic ca merita, doar am ras si m-am speriat si am ras iarasi.
Vizionare placuta
Abonați-vă la:
Postări (Atom)